Merħba! (adică „Salut” în limba Malteză)

Malta este o țară extrordinară și interesantă. Aproape că pe fiecare metru pătrat găsești un strop de istorie, din cei peste 7000 de ani de existență și construcții datate cu peste 4000 de ani î. Hr (templele megalitice de la Hagar Qim). Limba malteză este foarte frumoasă, dar și foarte grea, avându-și aproape 80% proveniență sarazină. Este o arabă care, nu știu de ce, mi-a adus aminte de denumirile din cartea „Dune” –  Hagar Qim, Marsaxlokk, Ta’Pinu, Ta’qali etc. Toți maltezii vorbesc engleza – a doua limbă oficială în această țară – probabil și pentru faptul că a fost suficient timp dominion Britanic. Da, și aici se conduce pe partea stângă :-)

Am vizitat Malta pentru 7 zile și am ajuns la concluzia că cele 7 zile sunt absolut insuficiente pentru a vedea tot ceea ce este de văzut și povestit. Poate două-trei săptămâni ar da posibilitatea oricărui vizitator serios să se pună la punct cu tot ceea ce reprezintă această țară. Malta are un relief stâncos, format dintr-un calcar de culoare aurie – de aici și numele  Melita (insula de miere) – casele sunt construite din acest calcar de „miere”. Nu este deci o destinație ideală pentru sejurul de litoral, dar se poate face plajă. Există o plajă publică foarte frumoase într-una dintre stațiunile cele mai animate ale insulei. Hotelurile mai de soi construiesc în timpul verii plaje artificiale de nisip fin. Din cauza vântului, la sfârșitul sezonului, nisipul este adunat, iar sezonul următor plaja este din nou amenjată.

Sunt o groază de povestiri și legende legate de Malta și cavalerii ioaniți (cavalerii de Malta). Să ajungi cavaler de Malta era o onoare și o reputație greu de păstrat. Un exemplu este cel al pictorului Caravaggio (unul dintre cei mari pictori ai secolului XVI, considerat un precursor al stilului baroc) care a fost făcut cavaler Ioanit după ce a pictat în Catedrala Sf. Ioan (cea mai reprezentativă pentru cultul cavleresc, profund religios) o cruce de lemn cu Iisus. După ceva vreme de cavalerit alături de Frații săi, Caravaggio a fost ”străpuns„ de inpirație și a pictat, într-una dintre încăperile Catedralei, „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul„ (una dintre puținele picturi semnate de către pictor); doar că inspirația a mers dincolo de limitele acceptabile ale vremii și a pictat acest tablou semnându-se cu culoare roșie din sângele (reprezentat pictural) al Sf. Ioan. Mai mult, tabloul este creat într-o manieră dură și tragică, fără nicio urmă de îngerași și alte elemente menite să arate că dincolo te așteaptă viața frumoasă și că tot eșantionul ceresc este prezent lângă tine atunci când treci ”în partea cealaltă” – călăul stă ferm, cu o secure lipită de grumazul Sfântului Ioan, o dâră de sânge se prelinge pe tăișul lamei, culori inchise și ”înorate„, pe scurt gri spre negru. Drept urmare, văzând acest tablou ca pe o blasfemie (nu ca pe o operă de artă) pentru că artistul își scrisese numele din sânegele Sfântului , cavalerii de Malta îl exclud pe Caravaggio din Ordin – o pedeapsă mai dură decât moartea pentru că, odată exclus, nu mai puteai reintra și mai mult, nimeni nu avea voie să te ajute cu nimic (mâncare, apă, bani). În acest,mod, Caravaggio moare sărăc, de foame, pe străzile cetății.

O altă chestiune interesantă este cea legată de cultul profund creștin (catolic) al maltezilor. Am rămas surprins să aflu că Malta are 365 de lăcașe de cult (câte una pentru fiecare zi a anului) și vă atrag atenția asupra faptului că țara este una foarte mică. Biserica are o putere similară cu cea din Grecia, poate chiar mai mare. Spre exemplu, primarul este ales de oameni doar dacă preotul își dă consimțământul, adică doar dacă enoriașii aud din gura preotului că omul pe care vor să îl pună pe „tron” are chemare pentru așa ceva și că Biserica îl sprijină. Toată lumea merge la slujbe cu regularitate. Fiecare Biserică este, în opinia mea, o operă de artă – prin urmare, dacă aveți vreme, merită să vă reculegeți în cât mai multe catedrale și să admirați arhitectura și tablourile acestora. Ca să vă dați seama și mai mult de importanța Bisericii, în satele malteze încă se păstrează tradiția ca băiatul să urmeze meseria tatălui; de aceea, de mic este luat cu tatăl său pentru a învăța să pescuiască (spre exemplu), îndeldnicirea de bază a tatălui fiind de pescar. Ce face însă tânărul dacă nu vrea să devină pescar? Nu prea are ce face ca să își păstreze onoarea curată și să nu fie nevoit să fugă de-acasă, dezonorându-și familia. Totuși există o cale, singura dealtfel: să devină preot. În acest fel, băiatul este lăsat să practice preoția, în detrimentul pescăritului, iar familia este mândră că a putut oferi Bisericii un băiat. Vă reamintesc faptul că a fi preot în lumea catolică reprezintă un sacrificiu: preoții nu se pot căsători, nu pot avea o familie.

Pe scurt, Malta este un arhipelag format din șașe insule dintre care doar trei sunt locuite:

• Malta – cea mai mare insulă dintre cele 6 – aproximativ 246 kmp
• Gozo – a doua insulă ca suprafață  – aproximativ 67 kmp
• Comino – 4,5 kmp
• Filfla – nelocuită
• St. Paul – nelocuită
• Cominotto – nelocuită

Dacă pe insula Malta și pe Gozo putem vorbi despre un număr semnificativ de locuitori, pe Comino (care se traduce chimen), populația este formată din trei oameni: preotul, primarul și polițistul  :-) – și nu glumesc.

Dacă vreți să colindați prin Malta, trebuie să vă spun că transportul local merge pe ceas, mai dihai decât la nemți. Autocarele sunt moderne, cu aer condiționat, iar prețul este foarte scăzut (cu 2 euro, poți merge întreaga zi pe orice linie de transport). Așa că vă recomand această variantă.

Ce nu trebuie să ratați:

• Templele megalitice de la Hagar Qim – o civilizație care a trăit acum mai bine de 6000 de ani, ale cărei origini nu se cunosc și care, la un moment dat, a dispărut așa cum a apărut, fără urmă. Cert este că practicau Cultul Zeiței Mamă. Dealtfel, maltezii au obiceiul de a îmbina vechi tradiții și credințe păgâne cu creștinismul.
• Valletta – capitala Maltei – aici puteți vedea palatul Marilor Maeștri, Grădinile Barrakka și o mulțime de lucruri și vestigii interesante. Eu mă opream pe la cafenelele stradale pentru a contempla o bucată de istorie ruptă din filele timpului.
• Catedrala Sf. Ioan (construită de cavalerii ioaniți) – una dintre cele mai mari și cele mai reprezentative – aici veți putea vedea picturile lui Caravaggio.
• Mdina – vechea capitală a insulei – catedrala Sf. Paul, și vechea cetate locuită, „orașul tăcerii”. Aici au fost filmate scene din „Contele de Monte Cristo” și ”Gladiatorul„.
• Insula Comino – care se află la jumătatea distanței între Malta și Gozo – pentru iubitorii scufundărilor sau fotografii peisajelor cu lagune albastre.
• Insula Gozo – acolo unde timp de 7 ani Calypso l-a ținut captiv pe Ulise. Treceți neapărat pe la Biserica Făcătoare de Minuni Ta’Pinu, apoi mergeți să vedeți Fereastra Albastră (nu vă spun ce este, ca să vă trezesc interesul :-) ). Totuși, la Ta’Pinu am rămas impresionat de mărturiile celor care au trecut pe-acolo și s-au vindecat.
• Satul Marsaxlokk – cel mai vechi sat pescăresc din Malta – peste 2000 de ani – aici veți putea vedea pictura unică a bărcilor cu simboluri feniciene și cu „Ochiul li Osiris”, cultură păstrată până astăzi.
• Vittoriosa – orașul cetate, unde se află și Palatul Marelui Inchizitor.
• Grota Albastră – un peisaj incredibil – aici vă recomand să stați ceva mai mult pentru a gusta un ton la grătar fabulos, la una dintre tavernele de pe coasta Mediteranei.
• Mosta – aici veți găsi una dintre cele mai mari construcții bisericești din Malta și nu numai – domul care păstrează urmele bombardamentului din cel de-al doilea război mondial. Biserica din Mosta poartă Hramul Sf. Marii, iar localnicii (care au construit această biserică doar din banii lor) o consideră sfântă. Proiectilul unei bombe care a străpuns domul în timpul unei slujbe nu a rănit pe nimeni, deși în interior erau peste 300 de oameni.
• Nu trebuie să ratați Festa Malteză – o sărbătoare pe care, cel puțin odată pe an, fiecare sat sau orășel o organizează, sărbătorind Sfântul protector al localității. Este impresionant jocul artificiilor pe care localnicii le construiesc într-un stil de domino, riscându-și uneori viața.
• Malta, ca orice țară cu istorie veche, are o serie de catacombe pe care nu trebuie să le ratați – catacombele Sf. Apostol Pavel și cele care poartă numele Sf. Mucenițe Agata. În afară de cetatea Maltei, catacomble poartă pe umerii lor o istorie de câteva mii de ani. S-au peridandat prin catacombele etajate și romanii și nu de puține ori, dacă vă veți aventura pe coridoarele peșterilor, veți găsi semnele trecerii lor pe-acolo.
• Atelierele meșteșugărești din satul Ta’qali – unde puteți vedea la lucru meșterii, alături de cuptoare încise, care modelează sticla și îi dau culoare.

Concluzia este că iubesc Malta! Dacă îmi este permisă o comparație plastică: este un fel de Sighișoara la scară mult mai mare. Ador peisajele și, dacă aș putea, m-aș muta acolo. Totuși, trebuie să spun că prețurile caselor nu sunt deloc de neglijat (probabil datorită populației în creștere sau a cererii mari). Am întrebat câțiva localnici, mai mult din curiozitate, despre prețurile caselor. Un apartament modest, dintr-un sat maltez, care nu depășește 60 mp, costă peste 200.000 euro – cam cât costă o vilă pe una dintre coastele Spaniei. Prin urmare, să ai casă în Malta este un lux, dar un lux pentru care merită să lupți! ;-)

Vă recomand această destinație și sper ca în curând să spun câteva vorbe și despre hotelurile din Malta. Până atunci, ne auzim pe e-mail.

S-auzim de bine!

Addiju (La Revdere)!

https://travelescu.wordpress.com/

© Travelescu – informatiile sunt publice, dar nu pot fi copiate, aflându-se sub incidența Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Pentru întrebuințarea articolelor, vă rog să mă contactați.